DEOCAMDATA SUNT IN PROCES DE ELABORARE. NU VA ASTEPTATI LA CEVA IESIT DIN COMUN.
M-am hotarat sa scriu cate ceva.Am venit pe lume, dintr-o dorinta extraordinara a mamei mele, din nefericire plecata in lumea de dincolo, de a avea si o fata. Isi iubea baietii, fratii mei, 3 la numar, dar ma astepta si pe mine. Cand s-a intamplat, a exclamat cu o bucurie fara margini:"multumesc Doamne!"
Copilaria mi-am petrecut-o intr-un sat, azi comuna, foarte bogat, cu locuitori harnici. In cele doua rauri, Barlad si Siret, ma scaldam precum Creanga. Am numarat intr-o zi 60 de bai. Zilnic, in vacantele de vara, plecam cu oitele la pascut. Tata avea multe. O fericire mai mare ca aceea cand le aduceam seara acasa satule, nici c-am mai avut. Atunci desigur.Ziua era lunga tare, ne coceam la soare, eram plini de sanatate si veseli tot timpul. Ne saturam de joaca. Cata nostalgie imi provoaca!
Ulita era locul nostru de joaca, dar si curtea, gradina.Imi aminesc de un joc asemanator cu "de-a v-ati ascunselea". Noi ii spuneam "de-a spart oalele".Un grup trebuia sa se ascunda, iar daca nu-l descopereai, adica ii greseai numele, ti se spunea de 10 ori: "ai spart oalele, ai spart oalele!!!
Veneau serbarile, cuvantul meu preferat, pe care le organizam cu minutiozitate, din timp. Incepeam sa cautam locul, scena, cortina din panza. O prindeam intre 2 copaci. Spectatorii erau babele, caci tinerii se aflau pe camp. Aveam misiune grea, eram regizor, scenarist, actor, prezentator.
